LEASING IMOBILIAR STRUCTURAT

Leasingul imobiliar structurat este termenul utilizat pentru a descrie un leasing financiar de dimensiuni mari, pentru proiecte complexe, care necesită o activitate semnificativă de structurare şi cheltuieli ridicate. În acest sens, trebuie luaţi în considerare o mulţime de factori diferiţi şi trebuie create structuri de finanţare individuale. Exemplul clasic pentru astfel de operaţiuni sunt proiectele PPP (Parteneriate public-privat).

Leasingul imobiliar structurat este oferit ca leasing financiar, operaţional sau închiriere.

Leasing financiar
La sfârşitul perioadei de leasing, se transferă automat dreptul de proprietate sau, altfel spus, beneficiarul este obligat să achiziţioneze bunul respectiv. Toate costurile legate de obiectul închiriat, care apar în timpul perioadei de leasing, sunt suportate de către beneficiar; de asemenea, beneficiarul este responsabil şi cu cheltuielile de întreţinere a bunului. Rata de leasing variază în funcţie de un indicator de referinţă al ratei dobânzii, cum ar fi EURIBOR sau LIBOR.

Leasing operaţional
La sfârşitul perioadei contractului de leasing, nu se transferă automat dreptul de proprietate, iar beneficiarul nu este obligat să achiziţioneze bunul respectiv. Toate costurile legate de obiectul închiriat, care apar în timpul perioadei de leasing, sunt suportate de către beneficiar; de asemenea, beneficiarul este responsabil şi cu cheltuielile de întreţinere a bunului. Rata de leasing variază în funcţie de un indicator de referinţă al ratei dobânzii, cum ar fi EURIBOR sau LIBOR.

Închiriere
În această variantă, conceptul de utilizare este mai evident decât în cazul variantei de Leasing financiar. La sfârşitul perioadei de închiriere, nu se transferă automat dreptul de proprietate, iar beneficiarul nu este obligat să achiziţioneze bunul respectiv. Pe lângă riscurile de finanţare, beneficiarul îşi asumă şi riscurile şi costurile legate de bunul închiriat. Beneficiarul trebuie să plătească chiria şi costurile operaţionale. Chiria poate varia în funcţie de un indicator de referinţă al ratei dobânzii, cum ar fi EURIBOR sau LIBOR, sau în funcţie de un indicator al preţului de consum.